"A fost o conferinţă de presă slabă, sterilă şi fără impact. Mihăiţă putea mai mult înainte, când însemna cu adevărat ceva în conducerea Stelei. Îl văd acum, mai nou, mult mai previzibil şi neinspirat. Probabil că nu mai este motivat, de când nu mai are banii pe mână să mai cumpere un Elton. Fotbalistul, nu Elton John, deşi sumele erau pe acolo...
Oricum, a trecut pe la casierie după conferinţa de presă. Lucru care nu este de condamnat. E un simplu angajat, a cărui coloană vertebrală a fost aspru cocoşată de foame. Înţeleg că e criză, dar aceasta va trece, iar el va rămâne la fel, aşa cum îl ştim toţi. Munca e nobilă, dar nu e pentru nobili, fapt pentru care-i respect dreptul la lupta de clasă, însă îl compătimesc în ceea ce înseamnă demnitatea şi respectul de sine.
În ceea ce priveşte credibilitatea lui periferică, de centură, este cunoscută, dovedită şi, cred, asumată prin revenirea la Steaua în cortegiul, să nu spunem haremul domnului Gigi Becali. Probabil confortul sau lipsa acestuia din cutia de carton invocată ca alternativă pentru a rămâne demn şi onorabil l-a împins către „căratul bagajului” patronului, aşa cum îi place să spună, călcându-se în picioare, coborând la nivelul preşului-purtător de cuvinte, obedient şi plin de ifose duplicitare, aşa cum îi dictează interesul. Prietene, adu-ţi aminte de un pamflet vechi, care ţi-a fixat o poreclă, pe care azi îl poţi folosi drept CV, oriunde te vei prezenta pentru a căpăta o slujbă. Nu mă refer la o slujbă de pomenire, ci la un loc de muncă!
În final, mă folosesc de această ocazie să-i transmit un călduros „La mulţi ani!” dlui Helmuth Duckadam, din partea mea şi a Politehnicii Timişoara şi-l asigur că nu a fost nevoie de presă care să ne semnaleze sărbătoarea zilei de naştere a domniei sale. Ne vom abţine în oricare condiţii ca în asemenea împrejurări, în loc de felicitări să-l admonestăm public în conferinţă de presă, aşa cum a făcut M.M."
Marian Iancu, preşedinte C.A. al FC Politehnica Timişoara
Oricum, a trecut pe la casierie după conferinţa de presă. Lucru care nu este de condamnat. E un simplu angajat, a cărui coloană vertebrală a fost aspru cocoşată de foame. Înţeleg că e criză, dar aceasta va trece, iar el va rămâne la fel, aşa cum îl ştim toţi. Munca e nobilă, dar nu e pentru nobili, fapt pentru care-i respect dreptul la lupta de clasă, însă îl compătimesc în ceea ce înseamnă demnitatea şi respectul de sine.
În ceea ce priveşte credibilitatea lui periferică, de centură, este cunoscută, dovedită şi, cred, asumată prin revenirea la Steaua în cortegiul, să nu spunem haremul domnului Gigi Becali. Probabil confortul sau lipsa acestuia din cutia de carton invocată ca alternativă pentru a rămâne demn şi onorabil l-a împins către „căratul bagajului” patronului, aşa cum îi place să spună, călcându-se în picioare, coborând la nivelul preşului-purtător de cuvinte, obedient şi plin de ifose duplicitare, aşa cum îi dictează interesul. Prietene, adu-ţi aminte de un pamflet vechi, care ţi-a fixat o poreclă, pe care azi îl poţi folosi drept CV, oriunde te vei prezenta pentru a căpăta o slujbă. Nu mă refer la o slujbă de pomenire, ci la un loc de muncă!
În final, mă folosesc de această ocazie să-i transmit un călduros „La mulţi ani!” dlui Helmuth Duckadam, din partea mea şi a Politehnicii Timişoara şi-l asigur că nu a fost nevoie de presă care să ne semnaleze sărbătoarea zilei de naştere a domniei sale. Ne vom abţine în oricare condiţii ca în asemenea împrejurări, în loc de felicitări să-l admonestăm public în conferinţă de presă, aşa cum a făcut M.M."
Marian Iancu, preşedinte C.A. al FC Politehnica Timişoara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu