miercuri, 6 aprilie 2011

Arbitrul georgian ionescu ESTE UN DOBITOC, pus de cineva sa-si bata joc de POLI / Cu lectia invatata...

Așa au venit Georgian Ionescu și asistenții săi astăzi, la Timișoara. Centralul buzoian, încă un novice al sistemului, a primit, fără doar și poate, o bilă albă din partea cui trebuie. Faptul că a pus pe jar un întreg stadion și că și-a bătut joc de munca unor jucători, unor antrenori și a unor conducători contează prea puțin.

Punct ochit, punct lovit! Georgian Ionescu a avut sarcina să țină Poli în șah, pe teren propriu, contra unei grupări de mijlocul clasamentului. Și i-a ieșit! A reușit să smulgă trupei lui Uhrin două puncte, cu cleștele, ca pe niște cuie ruginite dintr-o scândură. Beneficiarii direcți se fac că n-au văzut și n-au auzit nimic. Iar cei indirecți dovedesc un nivel de tupeu rar întâlnit la un reprezentant al speciei umane. „E foarte bine ce s-a intamplat. Arbitrii îl ascultă pe Balaj și vor face toți precum el! Nu le vor mai da niciun penalty! O să vedeti și cu Sportul, vor mai pierde trei puncte”, behăia printre rânjete, după meci, una dintre cele mai grotești creații ale sistemului. Și, văzând tenta fluierașilor din ultimele trei meciuri jucate de Poli, nu putem decât să-l credem...

...pentru că România e țara în care furtul e anunțat în prealabil la televizor. Iar autoritățile abilitate fie se fac că dorm, fie nu există! În fotbalul civilizat, în secunda doi după o asemenea declarație, respectivul individ ar fi primit somații peste somații, ar fi fost chestionat și rechestionat, pentru ca în final clubul pe care îl reprezintă să se aleagă cel puțin cu o depunctare soră cu moartea. În schimb, în acest spațiu sacru și neprihănit, moderatorii de emisiuni dau tâmp din cap, încercând mai apoi să continue linia caterincii, în loc să-l trimită la culcare pe stimabil.

Care mai e rostul unui fotbalist, când munca lui de-o săptămână e călcată în picioare din oridinul unora sau a altora? Care mai e rostul suporterului din tribună, care din puținul lui dă 15 lei, doar ca să-și vadă echipa de suflet făcută ferfeniță? Ce mai poate spune antrenorul în acest caz? Cuvântul îl au patronii, fluierul îl au arbitri, iar rotunjimea mingii depinde de interesele primelor două părți!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu